Pustoaice, pitzi si campul muncii

Se ia o situatie:
Venita de la tara "ajunsa-n Capitala de la casa natala" (vorba cantecului), vezi Doamne, sa stea fata la facultate unde sunt bulivare si merg cainii cu covrigi in coada, cu banuti de chirie si d-ale gurii, fata porneste pe un nou fagas si o noua etapa a educatiei.
In primele luni i se pare cam agitat, totul e ceva nou, dupa un timp descopera Mall-ul, cluburile (fostele discoteci), fustitele scurte, top-urile decoltate, baietii draguti si cu masinuta (nu tractor sau plug) si incepe sa-i placa si mai mult ceea ce ii placea deja (adica tinerea sub control a hormonilor), da frau liber accesoriilor pe unde poate, cu cine poate (excludem varianta "a vrea")si uite asa mai apare o pitzipoanca in peisajul urbanistic.
Acum ma intreb: parintii aia sunt atat de inapti incat au impresia ca fata venita in Capitala, la o facultate particulara,care da prea putin pe acasa, chiar invata si isi face un rost in Bucuresti?
Pe cuvant ca pana acum nu am auzit de cineva venit din provincie la o facultate particulara si sa devina cineva in urma absolvirii.

Si dupa ce termina facultatea isi face CV-ul si incepe sa aplice. Deh, parintii nu prea te mai pot tine, adica sa-ti trimita bani de chirie si papa (a se citi hainute si cluburi)si daca ti-ai terminat facultatea zicese trebuie sa fii capabil, super capabil si calificat si iti vin joburile la nas.

Aaa? Nasoala situatie. Si mai pui ca e si criza si tu n-ai o zi de experienta (poate doar de prestatoare la bara sau consumatoare de bauturi si mai e un post bun: pierde vara) si se bat mii de oameni pe un post. Da, fix ala de Asistent Manager ca toate aplicati pentru postul asta.
Si aveti impresia ca veti rezista mult in jungla asta, mai ales daca nu stii sa deschizi un Outlook.
Eu zic sa va gasiti repede un "donator" ca altfel va intoarceti la coada vacii. Auuu!

Today is the new tomorrow

De astazi am decis sa ma schimb.
Pentru ca azi este maine. Pentru ca am inteles ca in viata trebuie sa dai tot ce este rau, urat si putin important la o parte, iar apoi raman optiunile. Alegi intre a fi bine sau a fi rau.
Eu sunt cea care alege cum sa-si traiasca viata. Eu adica tu si toti cei de langa mine.
Aleg sa nu ma mai las influentata de altii si sa imi construiesc singura drumul.
Pentru ca fiecare om te incurajeaza si sfatuieste dupa cum ar dori sa faca pentru el. Dar poate pentru mine binele tau nu este si al meu.
Nu avem de ce sa ne facem probleme si ganduri pentru ziua de maine pentru ca oricum vine cu piedici, iar maine ma gandesc la ziua de poimaine care este idem.
Traiesc intr-un tandem de ganduri negre si polemici?
Sau merg pe premisa: ce o fi o fi?
Eu sunt propriul meu lider! Nu este nimeni indreptatit sau calificat sa ma conduca. In ganduri, simtaminte sau decizii.
Sa ma trezesc dimineata gandindu-ma cat de grea si neagra e viata mea. Am o cafea buna in fata si o tigara. Ma focusez pe cafea. Amara,dar dulce, se simte usor aroma laptelui gras. Gandurile se disperseaza si brusc imi dau seama ca sunt detalii care ma fac sa zambesc si sa ma simt bine. Sunt stapana pe viata mea si doar eu pot alege daca sunt o victima sau o trufasa.
Pot alege sa plang (sa ma plang) sau sa (imi) zambesc.
Si am observat ca un zambet de-al meu ii poate calma si pe cei din jurul meu.

Sunt puternica si pot da putere si altora.
Ma accept asa cum sunt si incerc sa evoluez. Si poate altii dupa mine. Fara profetii, doar sa fiu bine dispusa.

Pana la sfarsit eu sunt cea care decide cum imi traiesc viata! Iar eu aleg partea buna a vietii!

Tu cum alegi sa iti traiesti viata?

Am fost comparata cu un copac...
Problema e ca un copac ramane un copac. Nu se poate transforma in floare sau oricum ceva cu... circumvolutiuni sau protuberante.
Ghinion!

Astept... Mai e putin... Am asteptat un an! Numar zilele si parca mai e mult totusi... Ajung la ore si parca mai e o infinitate.
Above & Beyond, nisip, rasarit, mare, baie si dans, prieteni si bere, iubire... Toate cu mine si pentru mine! AMR 17 zile... and counting :D

In alta ordine de idei, vreau sa-mi cer scuze. Sunt o uituca si o rea. A fost ziua ta si am uitat. Promit ca sambata vin la tine cu o floare. Nu 2, nu 4. Una singura. Frumoasa ca tine.
Pentru mine esti aici, langa mine si in suflet! Inca ma intreb cum ar fi fost daca ai fi fost cu noi. Sa crestem si sa invatam impreuna. Sa glumim si sa radem cum o faceam odata. Sa ne sfatuim si sa ne spunem ofurile... cum o faceam atunci. Mi-e dor de tine, ne e dor de tine! Chiar daca tacem, inca ne doare.
Prin tine am invatat sa ne apreciem si sa tinem aproape unii de altii. Astia putini care am mai ramas impreuna. Asta e marele tau merit! Chiar daca ai platit pentru noi ca sa ne dam seama de asta.

Ma simt mica. Mica mica de tot.
Ca un gandacel care asteapta sa fie strivit in orice moment.

5.40, Cluj, lumina afara, 4 ore 20 min pana la deschidere.
Mult Burn in vezica si totusi voie buna.
Si nu, pentru toate astea nu exista Master Card!

Oameni calzi, strazi curate, cladiri aliniate cu rigla parca, dealuri cand verzi, cand albe, luminile de pe dealuri se vad de la geam, din cand in cand trece cate un avion pe care il zaresc printre jaluzele, prieteni pe care desi ii vezi rar te bucuri cand ii intalnesti si iti dau un sfat sau macar de asculta indiferent de problemele pe care le ai, chiar si doar printr-un zambet din care iti dai seama ca sunt alaturi de tine, trag aer in piept si e curat. Un oftat si totusi e mai cuminte.
E linistea de care am nevoie in agitatul meu Bucuresti si pe care o gasesc aici.
Cald si bine. In suflet si afara.
A venit vara. Iar pe tine, oras drag, te iubesc si as vrea sa ne bem cafeaua in fiecare dimineata!

Mai... sfarsit de Mai.
Imi aduce aminte de sfarsitul scolii. Aha, pe vremea aia cand ma gandeam ca vine vacanta de vara, profii nu prea dadeau pe la scoala ca oricum nu aveau cu cine sa tina orele.
Iar acum ma gandesc cum si in ce fel sa-mi gestionez cele 21 de zile de concediu ca sa-mi ajunga sa ma relaxez.

In rest... blank... pur si simplu blank. Astept sa-mi vad marea si sa-mi ingrop picioarele in nisip si sa ma izbeasca valurile de scoicile de pe mal.
Si intre timp ma delectez cu muzica buna.
What else to do?

Dupa parerea mea, femeile se impart in 3 categorii. Cele care intorc capete pe strada des, cele care intorc mai putin si cele dupa care nu se intoarce capul deloc sau doar din dezgust.
Primele ar fi cele frumoase, care atrag prin fizicul impunator (a se citi sani si posterior impunator), urmatoarele sunt cele care au acel du-te- vino, nu sunt foarte atragatoare, dar au ceva aparte.
Eu de fapt as vrea sa cred ca fac parte dintr-o a patra categorie, departe de standardul fizic, categoria celor care nu capteaza priviri pe strada, dar in momentul in care au ceva de zis nu intorc capete in spate. Ci sunt privite in ochi.
Iar asta se intampla si la 30 de ani si la 40+ si pot atrage oamenii pana la sfarsit.
Pentru ca pana la urma asta este ceea ce dainuieste pana murim: charisma si inteligenta nu se vor ofili niciodata.

Incep sa cred din ce in ce mai multa ca zicala " Pentru ca oamenii din jurul tau sa se schimbe trebuie sa te schimbi mai intai pe tine insati" este un bullshit. Un mare mare bullshit!
Insa reincep sa cred cu tarie in ceea ce odinioara m-a facut sa ma schimb (proasta alegere, foarte proasta). Credeam in neincredere. Adica daca am incredere in cineva si da dovada ca nu merita increderea mea, am de suferit. Dar daca nu am incredere de la bun inceput si imi inseala asteptarile, nu am nimic de pierdut si nici de suferit si nici peretii nu vor avea de suferit pentru ca nu ma voi da cu capul de ei.
Mi-a zis cineva de curand ca sunt o mare proasta. Zis din suflet, cu patos!
DA! Sunt! Am fost! Voi mai fi?
Acum... care e diferenta dintre a fi prost si a fi luat de prost? Care e diferenta dintre a fi luat de prost si a face pe prostul pentru a nu crea alte dispute/ conflicte?
Si asta e valabil pentru toti oamenii care sunt in jurul meu.
De cate ori m-ati luat de proasta? Va zic eu: De mult mai putine ori decat datile in care am facut eu pe proasta.

Despre destepti

... sau aia care se cred destepti!
Cred cu tarie ca inca nu s-a nascut omul care sa ma minta/ prosteasca/ fraiereasca/ ameteasca etc. si pe care sa nu-l descopar intr-un final.
Asta este noul meu scop in viata. Am descoperit un alt joc, amuzant, dar cu un usor gust amar, dar usor.
Imi plac oamenii care ma mint in fata, eu dau din cap aprobator sau pur si simplu nu spun nimic si vad expresia fetei lor, aia de: "Nu s-a prins nici la gogoasa asta. Hai, mai ia un pedigree!"
Ceea ce ei nu stiu este exact, identic si la fel cu morala zicalei: what comes around, goes around.
Si incearca sa-ti vanda "fitosele" cu tot felul de toping-uri, pana vine unu` in spate si spune ca a facut salmonela cand a mancat ultima oara de la ghereta gogosarului (sau gogoserist? gogosier?). Si pac, ti-a cazut rulota-n cap!

Pai e bine? E frumos? Pai este! Ca o meriti!

Ti s-a intamplat vreodata sa-ti mearga totul prost? Dar absolut totul prost?
Spre exemplu sa-ti fie frica sa te urci in avion la gandul ca pot muri oameni nevinovati din cauza ta pentru ca ai ghinion cu carul si se prabuseste dihania cu toti?
Sau la fiecare pas sa te gandesti ca iti pica un ghiveci in cap si mori desi nu e nicio fereastra in dreptul capului tau?
Ei bine, mie mi se intampla!!
O fi aura murdara de la atatea pacate sau cineva mi-a pus gand rau. Dar ma tot gandesc pe cine am suparat si deranjat si pe cuvant ca nu-mi trece nimeni prin cap. Nu e falsa modestie... Bine, poate un pic.
Apropo de pacate, ma duc la preot, dupa o saptamana de post (groaznic, groaznic!) si ma intreaba:
Ai pacate trupesti?
Da.
E pacat. Sa nu mai faci, fata mea, decat dupa casatorie! (eu dau din cap)
Ai prieten?
Da, de aproape 3 ani.
Ai inselat?
Da. (stupoare, apoi liniste)
Fumezi?
Da.
Bei?
Da.
Alte pacate mai ai? (in conditiile in care eu ii spusesem ca am mintit, parat, barfit, jignit)
As putea sa mai am?

Mi-a dat canon sa mai tin o saptamana de post. . .Am mai rezistat o zi.

Ma gandesc ca totul merge prost doar pentru ca e primavara si e astenie, bat-o vina!
Si in momentele astea tampite am mai multa nevoie de tine. Desi cateodata parca nu te sufar cand retraiesc clipele alea grele (stii tu). Dar pe cuvant ca incerc sa am incredere ca totul va fi bine. Mai bine. Ca stii ca de fel sunt optimista si puternica. Dar am nevoie sa ma ridici si sa ma mangai, sa-mi spui ca totul e bine si ca ma iubesti la fel. Sau nu, ca de fapt abia acum ma iubesti.
Asta o stiu, dar incerc sa ma conving... autoconving. Dar stii ca e greu. Sau daca nu stii, pentru ca nu ai trait sentimentul, iti spun eu ca este, inca este.
Dar in ciuda a tot, te iubesc pentru ca suntem la fel, pentru ca ne sustinem cand unuia ii este greu, pentru ca radem ca tampitii doar daca pocim cuvinte si razi de degetele mele sau cand ma stramb si spui ca sunt copilasha ta si ca nu stii ce te-ai face fara bubu.
Si tu, my dear friend, iti multumesc ca incerci sa ma intelegi si ma sustii, desi sunt schimbata si nu ma stii asa. Dar am fost mereu la bine si la greu. Daca stau bine sa ma gandesc tu ai fost singura care m-a ascultat si sfatuit chiar daca le aveai si tu pe ale tale. Si si... eu chiar te iubesc.

Ma intreb de ce oamenii una spun si alta fac.
Mai ugly e atunci cand spun ceea ce spun doar pentru ca altii sa fie impresionati de caracterul puternic, ilustru, nepatat, aproape nefiresc si prea putin intalnit pe al nostru Pamant al indivizilor despre care vorbim.
Cateodata ma gandesc ca poate ar fi mai bine sa suferim toti de Tourette si sa ne spunem parerile cu nonsalanta, fara sa fim falsi, doar pentru a parea niste oameni corecti.
Dar din pacate nu o sa inteleg niciodata specimenele de genul asta. Incerc doar sa ma feresc, pe cat pot si sper sa pot.

Let's talk about UK

Am avut ocazia sa plec 2 zile la Londra (da, orasul ala cu ceata, am auzit asocierea asta de vreo 7 ori pana acum, nu inteleg de ce) si am cateva puncte... de punctat.
-zborul de 4 ore ok, exceptand presiunea mica suportata atata timp, incat la un moment dat aveam impresia ca ma transform in Lurch din Familia Addams, doar ca eu nu aveam dopuri, ci pur si simplu imi explodau doar timpanele.
-transfer in aeroport cu un fel de tren, dar fara sofer (wtf?)
-aeroport- Centrul Londrei- o ora juma`de mers "pe contrasens". Groaznic!
-rar vezi strada cu 2 benzi
- trotuare inguste
-nu exista cosuri de gunoi pe strada. Bine, unul la 100 m, dar oricum mai rare ca Mc-urile, de care dai la fiecare 50 m.
-agitatie! Multa agitatie! Ceea ce mi-a placut de altfel.
-barbati imbracati la costum
-BMW-uri la tot pasul
-cate 2 Bentley-uri pe o strada
-multe magazine
-multe pub-uri
-multe Starbucks-uri
-magazine imense in care cel mai scump produs era pe undeva pe la 70 lei (15 lire) si haine chiar ok.
-o bere intr-un pub 5 lire. Pai de banii astia beau 10 aici.
-englezii stiu sa se distreze. Joi seara cluburile pline si tineri/e cu sticle de whiskey in mana in centrul Londrei, unde totodata este plin de Politie.
-multi pakistanezi, indieni, negri care servesc la Mc, Burger King, KFC. Mi-a fost sincer frica sa mananc inauntrul restaurantului din cauza mizeriei. Cartofi si sosuri pe jos, la tot pasul, pusti cu sticle de vin pe masa in Mc. Sa nu mai spun ca au gust de stricat cartofii, iar carnea gust de soia expirata cu multa ceapa.
-taxiurile scumpe. 70 lire cursa pana la aeroport...hmm.. vreo 300 lei. Si soferul era turc, iar eu ma grabeam sa nu pierd avionul. Dupa ce i-am zis de 3 ori sa-i dea talpa si tot cu 70 mergea, am renuntat!
- la metrou miroase a negrotei.
- nu inteleg cum poate costa o calatorie cu autobuzul 2 lire, dar daca iti faci card pentru o zi te costa 3. 20?
- British Museum rulz!
- London Eye inchis cand am ajuns eu (nici nu ma asteptam sa fie deschis la cat noroc am eu)
- Parlamentul superb, ca si locatia, pe malul Tamisei, vizavi de London Eye, despartite de London Bridge.
- am ratat intalnirea cu Garda Regala de la Buckingham Palace. Vroiam sa ii bag cuiva un deget in.. ochi.
- plimbat pe strazi pana la 3 in deplina siguranta, dar intrebata de cateva ori daca am cu cine sa merg in club sau daca nu as vrea sa am. Bineinteles, no way!
- era sa ma calce autobuzul pentru ca nu mi-am dat seama ca era cu fata spre mine, nu cu spatele.
- Cola e fasaita, nu are pic de acid si are gust de clocit.
- la poarta institutiilor nu se sta cu orele ca la noi. In 5 minute esti "executat".

Per total a fost ok, chiar daca pare ca nu mi-a placut. Au o mentalitate mai libertina, stiu sa se distreze, iar orasul are partile lui frumoase.

PS: Engleza britanica nu suna chiar atat de nasol! :D

Pentru tine

Stii... inca imi este dor de tine si astept sa te intalnesc pe strada si sa-mi sari de gat, chiar si dupa atata timp.
Stii ca am fost ocupata lately, dar inca am timp zilnic sa ma gandesc la tine.
Si dupa tot ce s-a intamplat inca mai am urmele degetelor palmei primite, pentru ca m-ai invatat sa pretuiesc mai mult ce am in jur (desigur, stii ca nu arat asta celorlalti, asa cum nu am facut nici cu tine).
Promit ca ne vedem cu urmatoarea ocazie si toate cele ce vor veni dupa ea, pana cand vom rade iar impreuna.

Long time... no speak

N-am mai scris de multicel si cred ca nu as sti cu ce sa incep.
Pe de-o parte bucurii, distractii si suparari sau probleme.
Poate cel mai trist lucru ce mi s-a intamplat a fost sa realizez ca mi-am pierdut cel mai bun prieten.
Stii... prietenul ala in care ai incredere si stii ca este langa tine neconditionat chiar daca tu faci figuri si ai crize de personalitate sau ai o pasa proasta si ii spui ca nu ai chef de el si te intelege. Chiar daca iesiti in parc si tu vrei Cola, iar el apa sau tu vrei pufuleti si el floricele, dar nu-i bai, nu va certati din nimicuri d-astea.
Ala cu care imparti fiecare bucatica de paine, gram din timpul tau, fiecare firicel din fiecare clipa si milisecunda a vietii tale. Cel cu care razi atunci cand rade si cel cu care plangi atunci cand plange, chiar daca tu nu ii arati pentru ca esti o dura si esti tare pe pozitii, doar ca sa nu auzi hohote si mai tari de plans.
Tot best friend for ever (viva 90s) este ala care te suna neincetat sa vada ce ai mai facut in ultima ora de cand nu te-a auzit... sau ala care iti zice in fiecare noapte somn usor, vorbim maine.
Sau ala care vine dupa tine sa te ia cand ma-ta iti face scandal acasa si iti vine sa o arunci pe geam fara parasuta sau cand iti imaginezi cum face implozie sau brusc ramane fara dinti si nu mai poate scoate un cuvant.
Saaau cel cu care imparti pachetul de tigari sau cel care te trezeste la munte sa iti spuna ca peste noapte a nins, iar noaptea te invelea ca sa nu-ti fie frig.
Cu care ai baut cot la cot, langa care ai fost cand a pierdut pe cineva drag sau injura de mama focului regimul comunist sau nu se intelegea cu ai lui.
Ala care iti promitea ca atata timp cat exista nimeni nu o sa te poata atinge pentru ca TU vei fi peste oricine si nu ar avea cum sa ajunga la tine. Decat EL, in the end.
Si cand il luai in brate nu mai vedeai si nu mai auzeai decat poate respiratia lui si o bucata din piele si iti era suficient.

And now what?
Te ridici, te scuturi, iti dai 2,3, o mie de palme pentru cat ai fost de bou si mergi mai departe. Dar nu la fel. AICI ai lasat o parte din tine. Chiar jumatate. Si inca jumatate din cealalta jumatate.
Si unii se intreaba de ce oamenii sunt rai si egoisti. Tot din cauza oamenilor. Ne inraim prin ceea ce ne facem unii altora. E usor sa faci rau, dar e greu sa faci bine. Gresit! Nimic mai gresit! Pur si simplu cel mai bine e sa nu faci nimic! Pamantul se invarte, pasarile zboara, trandafirii miros, afara ninge. Toate merg bine si fara ca tu sa faci ceva.

A doua mea "durere" e imposibilitatea mea de a intelege cum de unele la ora 8 dimineata sunt machiate si aranjate ca de iesit in club (mie asta oricum imi ia 20 min, dar fie, astea prefer sa le pastrez pentru somn).
Am incercat si eu de cateva ori chestia asta. But, there is a but... Abia vad sa ma pensez, poate pentru ca imi intra penseta in ochi si fondul de ten pur si simplu se infunda chiar la iesirea prin gaurica, rimelul se transforma brusc in dusmanul meu pentru ca tine musai, dar musai sa ajunga pe sub gene, pe langa gene, prin sprancene si intr-un final sa te murdaresti pe nas. Iar cand ajungi in lift iti dai seama ca te-ai dat cu prea mult blush (idiot cuvant) si da-i si sterge.
Si iesi afara si ploua...sau ninge... sau e soare si transpiri ca un atlet la 1000 de metri garduri si brusc iti dai seama ca cineva de sus s-a cacat in toata munca ta.
Asadar, nu ma mai machiez. Oricum nu ma vede nimeni dimineata. Nici macar eu.


P.S.: Urasc curvele! Uitam sa spun ce era mai important.