Incep sa cred din ce in ce mai multa ca zicala " Pentru ca oamenii din jurul tau sa se schimbe trebuie sa te schimbi mai intai pe tine insati" este un bullshit. Un mare mare bullshit!
Insa reincep sa cred cu tarie in ceea ce odinioara m-a facut sa ma schimb (proasta alegere, foarte proasta). Credeam in neincredere. Adica daca am incredere in cineva si da dovada ca nu merita increderea mea, am de suferit. Dar daca nu am incredere de la bun inceput si imi inseala asteptarile, nu am nimic de pierdut si nici de suferit si nici peretii nu vor avea de suferit pentru ca nu ma voi da cu capul de ei.
Mi-a zis cineva de curand ca sunt o mare proasta. Zis din suflet, cu patos!
DA! Sunt! Am fost! Voi mai fi?
Acum... care e diferenta dintre a fi prost si a fi luat de prost? Care e diferenta dintre a fi luat de prost si a face pe prostul pentru a nu crea alte dispute/ conflicte?
Si asta e valabil pentru toti oamenii care sunt in jurul meu.
De cate ori m-ati luat de proasta? Va zic eu: De mult mai putine ori decat datile in care am facut eu pe proasta.