duminică, 20 septembrie 2009

Solo, fara numar

cu dedicatie
acum ceva vreme ma uitam cu admiratie la tine,apreciam faptul ca treci prin incercari mai grele decat mine.erai omul pregatit cu o replica pentru orice, omul care se pricepea sa faca orice bine, care te sustinea si motiva indiferent de ce bataie mancai acasa, in ciuda faptului ca n`aveai 2 000 sa`ti cumperi un pall mall mic, care`si impartea “senvisurile” cu toata clasa, si placinta cu nu mai stiu ce.
ma faceai mereu sa rad, chiar si cand plangeam de sarea camesa de pe mine, radeam cand zburam din ora de romana sa fumam la baie, radeam cand chiuleam, radeam cand eram in parc, radeam chiar si cand stiam ce ne asteapta acasa.radeam de fete, radeam de baieti, eram niste persoane spirituale(si suntem in continuare), radeam de cocalari(da`pe vremea aia le zicea”manelisti terminati”) ne visam cu locuri de munca bine platite, cu prieteni stabili , cu masini(sau nu mai stiu daca aveam noi idealuri d`astea pe 4 roti, da`mergea introdus in context)cu de toate, si mai presus de orice, ne doream sa nu ne schimbam,sa zambim in continuare, sa ne dam mesaje cretine cand vreunu isi arunca mucii pe adidasii tai in 41, sa zburdam in kristal fara sa ne verifice nimeni, sa punem la comun un pachet de tigari, sa bem aceeasi bere, sa fluieram dupa persoane de sex opus pe strada si sa le zicem “pisi”, sa ne luam in gura cu ospatarii care nu ne respecta…
cate mai faci din astea?cand ai ras ultima oara din suflet?cum radeai aseara cand ne aminteam de betiile din trenul spre mare, din constantin, de pe unde au mai fost?cand ai privit viata ca pe un dar si nu ca pe o problema?cand ai rasuflat usurata si nu pentru ca ai ramas cu un milion din leafa dupa ce ai dat toate datoriile?cand te`ai dat intr`un leagan?cand ai dat o bucla cu o inghetata pe limba?cand la nesfarsit…
poate suna ca o treaba batraneasca, dar am senzatia pregnanta ca iti irosesti anii astia de tinerete si n`o sa`i mai recuperezi niciodata!incearca sa evoluezi…incearca sa privesti dincolo de marginea borcanului!hai sa evoluam impreuna!zici ca`i reclama la herbalife :D hai..te rog…zambeste!hai sa crestem si sa dam vina pe ai nostri ca nu`s in stare sa ne dea bani sa ii spargem pe dorobanti si tre`sa`i muncim singuri!hai sa urlam pe stadion!hai sa ne dam cu barca!sau cu hirdobicicleta!sau sa …hai!


Multumesc, Anca! :))
Fac rost de bilete pentru urmatorul meci sau faci cinste cu hidrobicicleta?
I still remember those days.
Si a venit toamna... Si noi tot mari suntem.

Niciun comentariu: