Rewind

Poate pentru ca s-au intamplat si strans prea multe sau poate pentru ca scriind mi-as fi dat seama de prea multe greseli sau neajunsuri, nepotriviri sau esecuri.
Aseara mi-a adus cineva aminte de blog si tot aseara mi-am dat seama ca un om nu poate fi judecat dupa aparente sau conjuncturi. Ok, am gresit.

Probabil cea mai importanta decizie luata de la ultima postare a fost inscrierea in bmwclub.
Organizarea Intalnirii anuale de la Sighisoara- test drive cu reprezentantii Automobile Bavaria, Motor AG, Trado Motors, premii, piscina, cunostinte si prieteni noi (inclusiv cele 3 pisicute), betia de rigoare, peisajul pe care il iubesc, cu tot cu locuitorii lui si un om care m-a impresionat prin forta lui, puterea de a continua intr-o lume critica si rea. Cum fara capacitati locomotorii poti sa zambesti si sa dansezi, sa simti muzica, sa conduci, sa-ti lipesti in parbriz sticker cu o pereche cu dizabilitati iubindu-se intr-un carut. Cum pupandu-l pe obraz de somn usor mi-a spus razand ca asta e semn de prietenie. Nici un moment nu am simtit mila pentru el, ci doar admiratie.

Vroiam sa scriu despre frustrarile mele, ca azi sunt dezamagita, mahnita si suparata pe mine, ca zambesc atunci cand ii fac pe cei care plang sa rada, dar pe mine nu ma face nimeni sa rad.

Dar mi-am adus aminte ca fericirea nu sta intr-un zambet care poate fi si desenat.
Fericirea mea pare destul de departe. Cel putin azi.


P.S.: nu mai beau Salitos!