I used to be like that

Azi, intamplator, in sejurul meu prin lumea blog-urilor am dat de o persoana pe care acum 1 an o uram. O uram cu toata fiinta crezand ca ea a fost cea care mi-a `furat` iubirea. Desi iubitul meu plecase de fapt demult de langa mine, chiar eu fiind cea care l-a indepartat. Cu copilaria mea, gelozia mea, neincrederea mea. Credeam ca totul se sfarsise odata cu moartea bunicii mele. Ei bine, am primit o palma in plus: despartirea de cel care in momentul ala era singurul meu sprijin.Am simtit ca ma sufoc, ca nu voi mai putea trai fara cele doua persoane care imi erau atat de dragi. Au urmat luni de durere, nopti nedormite, sanatate la pamant. L-am acuzat de atatea lucruri, chiar daca el nu a simtit toata `ura` si inversunarea mea, care de fapt in continuare erau scutul dragostei pe care i-o purtam. El era vinovat de tot ce mi se intampla!
Acum, dupa doar 1 an, vad altfel lucrurile. Nu el era vinovat! Eu eram! Geloasa, posesiva, nu aveam incredere! Singura lui greseala a fost ca ii era mila sa ma lase mai demult asa cum pana la urma m-a lasat!
Mi-am adus aminte de lucrurile astea si nu am un gust amar, surprinzator!
Acum iubirea a pus stapanire pe sufletul meu. Mi-am revenit si sunt iubita! Intr-adevar acum stiu ce inseamna adevarata iubire! Totusi raman cu regretul si stau sa ma intreb: daca nu eram asa cum eram oare ar fi putut fi iubirea vietii mele? Cred ca nu voi primi nicicand raspuns!
Singurul regret,dureros este acela ca nu mi-am dat seama ce faceam! Dar timpul te scutura si iti deschide ochii...Pacat...